{"id":486,"date":"2024-04-01T07:41:47","date_gmt":"2024-04-01T07:41:47","guid":{"rendered":"https:\/\/niramart.com\/revista-magazine\/vorbire-scenica-in-teatru-de-otilia-huzum\/"},"modified":"2024-04-01T07:41:47","modified_gmt":"2024-04-01T07:41:47","slug":"vorbire-scenica-in-teatru-de-otilia-huzum","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/niramart.com\/revista-magazine\/vorbire-scenica-in-teatru-otilia-huzum\/","title":{"rendered":"VORBIRE SCENIC\u0102 \u00ceN TEATRU de Otilia Huzum"},"content":{"rendered":"
\n
\n
\n
\n
\n

VORBIRE SCENIC\u0102 \u00ceN TEATRU de Otilia Huzum<\/a><\/h1>\n<\/div>\n
Jan<\/span> 27<\/span>2016<\/span><\/div>\n<\/header>\n

 <\/span> <\/span><\/p>\n

\n
\n

Ion Cojar, \u00een lucarea sa O poetic\u0103 a artei actorului,[1]<\/strong><\/a><\/em> afirm\u0103 c\u0103 teatrul nu este meserie \u015fi nici divertisment, ci omul, reg\u0103sit \u00een superioara sa umanitate. Teatrul, ca institu\u0163ie, are ca obiectiv fundamental spectacolul, iar obiectul artei este omul, reprezent\u00e2nd cea mai important\u0103 component\u0103 a produc\u0163iei artistice. Avans\u00e2nd ideea complexit\u0103\u0163ii procesului de crea\u0163ie \u015fi, implicit, a omului – actor, Edward Gordon Craig aduce \u00een discu\u0163ie omul cu mai mult\u0103 dorin\u0163\u0103 \u015fi mai pu\u0163in egoism, adic\u0103 acela ,,care va uni o natur\u0103 generoas\u0103 cu o \u00eenalt\u0103 inteligen\u0163\u0103\u2026care va \u015fti s\u0103 conceap\u0103 \u015fi s\u0103 ne reprezinte simbolurile perfecte a tot ceea ce exist\u0103 \u00een natur\u0103. El va cobor\u00ee \u00een ad\u00e2ncul sufletului s\u0103u \u015fi va \u00eencerca s\u0103 descopere acolo tot ceea ce cuprinde, re\u00eentorc\u00e2ndu-se apoi \u00een alte regiuni ale spiritului, va f\u0103uri anumite simboluri \u015fi astfel, f\u0103r\u0103 a pune sub ochii no\u015ftri pasiuni goale, ni le va face mai limpede inteligibile\u201d[2]<\/a>. Drumul c\u0103tre dob\u00e2ndirea acestor calit\u0103\u0163i implic\u0103 studiu, cercetare, asimilare \u015fi, bine\u00een\u0163eles, experimentare, c\u0103ci, \u00een aceast\u0103 ac\u0163iune de recreare a personajului, omului de pe scen\u0103 \u00eei este solicitat\u0103 la maxim \u00eentreaga fiin\u0163\u0103, cu toat\u0103 zestrea ei genetic\u0103 \u015fi psihologic\u0103, cu experien\u0163a de via\u0163\u0103, cu \u00eentregul bagaj informa\u0163ional, cu talentul, cultura, cu infinitele lui disponibilit\u0103\u0163i de manifestare, cu predispozi\u0163iile \u015fi aptitudinile personalit\u0103\u0163ii sale.<\/p>\n

\u00cen studiul ce urmeaz\u0103, vom eviden\u0163ia no\u0163iuni fundamentale prezente \u00een cadrul fenomenului de comunicare \u015fi rolul lor \u00een transmiterea mesajului scenic. Comunicarea, \u00een drumul c\u0103tre des\u0103v\u00e2r\u015firea scenic\u0103, presupune, prin defini\u0163ie, transmiterea de informa\u0163ii cu ajutorul unui cod, al unui sistem de semne. Acest act se bazeaz\u0103 pe un moment de emitere, pe altul de receptare \u015fi pe mesajul codificat. Sistemul de semne prin care se transmite \u00een arta actorului mesajul comport\u0103, \u00eentre altele, comunicarea prin limbaj verbal, prin limbaj corporal (atitudine, gest, mimic\u0103) \u015fi, bine\u00een\u0163eles, prin empatie, (expresie a unei transpuneri imaginative \u015fi emo\u0163ionale \u00een situa\u0163ia partenerului), fapt ce provoac\u0103 un proces de apropiere \u00eentre actori \u00een timpul actului de crea\u0163ie scenic\u0103. Ne vom \u00eendrepta aten\u0163ia c\u0103tre limbajul verbal, numit vorbire scenic\u0103 \u015fi, implicit vom comenta no\u0163iunea de tehnic\u0103 a vorbirii<\/em><\/strong>.<\/p>\n

<\/em>Limbajul este propriu oamenilor, prin intermediul lui \u00ee\u015fi exprim\u0103 ideile \u015fi st\u0103rile suflete\u015fti. \u00cenc\u0103 din cele mai vechi timpuri, oamenii au comunicat, sub diferite forme, \u00een vederea unei bune colabor\u0103ri, dar \u00een\u0163elegerea exact\u0103 a ap\u0103rut abia atunci c\u00e2nd dialogul s-a realizat prin intermediul cuv\u00e2ntului. Cu c\u00e2t exprimarea era mai clar\u0103, cu at\u00e2t \u00een\u0163elegerea devenea mai u\u015foar\u0103. Odat\u0103 cu evolu\u0163ia sa, omul acord\u0103 o aten\u0163ie deosebit\u0103 acestui mod de comunicare \u015fi \u00eencepe a-l perfec\u0163iona. Au existat dintotdeauna preocup\u0103ri fa\u0163\u0103 de oratorie \u015fi rostirea expresiv\u0103 a cuv\u00e2ntului, dar complexitatea dic\u0163iunii \u00een procesul de crea\u0163ie constituie o tem\u0103 de dezbatere \u015fi o preocupare de baz\u0103 pentru interpret.<\/p>\n

Cu toate c\u0103, tehnica vorbirii scenice este o disciplin\u0103 c\u0103reia, \u00een ziua de ast\u0103zi, nu i se mai acord\u0103 destul aten\u0163ia cuvenit\u0103, fiecare reprezenta\u0163ie pe scen\u0103 ne determin\u0103 s\u0103 \u00een\u0163elegem importan\u0163a vorbirii \u00een procesul de crea\u0163ie, mai precis \u00een conturarea \u015fi completarea emisie vocale artistice. Astfel, con\u015ftientiz\u0103m necesitatea form\u0103rii unor deprinderi de respira\u0163ie costo-diafragmatic\u0103, de sus\u0163inerea coloanei de aer \u00eentr-un interval de timp c\u00e2t mai lung, de imposta\u0163ie, de ob\u0163inerea pronun\u0163iei corecte a fiec\u0103rui sunet \u015fi cuv\u00e2nt \u00een parte, de \u00eensu\u015firea vorbirii \u00een toate registrele vocale (de cap, mediu \u015fi grav), de formarea unui debit verbal \u015fi a unor inflexiuni de voce, de \u00eenl\u0103turarea defectelor de vorbire, de \u00een\u0163elegerea regulilor de frazare specifice limbii \u00een care se joac\u0103 piesa \u015fi, implicit, de stabilirea accentului logic \u00een fraz\u0103 sau propozi\u0163ie \u00een func\u0163ie de ideea ce se dore\u015fte a fi eviden\u0163iat\u0103.<\/p>\n

Teatrul este, \u00een primul r\u00e2nd, o art\u0103 a vorbirii, iar piesa, ca \u015fi partitura unei buca\u0163i muzicale, cap\u0103t\u0103 via\u0163\u0103 abia atunci c\u00e2nd este transpus\u0103 \u00een sunet. Pentru ca piesa de teatru s\u0103 transmit\u0103 auditoriului idei \u015fi sentimente, ac\u0163iunile personajelor se cer a fi comunicate printr-o rostire clar\u0103, simpl\u0103 \u015fi expresiv\u0103. Oric\u00e2t de talentat ar fi actorul, dac\u0103 nu st\u0103p\u00e2ne\u015fte arta vorbirii scenice, mesajul textului rostit pe scen\u0103 nu va trece \u00een public, iar transpunerea textului \u00een imagini artistice nu va putea fi pe deplin realizat, ajung\u00e2ndu-se astfel la apari\u0163ia unei rupturi \u00eentre mesaj \u015fi modul de expunere. Gre\u015feala, pe scen\u0103, este foarte dificil de corectat, atrage dup\u0103 sine o lips\u0103 de concentrare din partea actorului \u015fi distrage aten\u0163ia spectatorului de la urm\u0103rirea ac\u0163iunii \u015fi ideii sus\u0163inute; fapt care duce la o interpretare anevoioas\u0103 \u015fi neconving\u0103toare \u015fi, inevitabil, la compromiterea comunic\u0103rii \u00eentre scen\u0103 \u015fi sal\u0103.<\/p>\n

Totodat\u0103, \u00een cadrul actului artistic, vorbirea pe scen\u0103 nu poate fi goal\u0103, lipsit\u0103 de sens \u015fi \u00een\u0163eles, deoarece cuv\u00e2ntul reprezint\u0103, a\u015fa cum sus\u0163inea Konstantin Stanislavski, mijlocul principal al comunic\u0103rii \u00eentre oameni. Scris sau sonor, ca mijloc de realizare scenic\u0103, este reprezentantul cel mai concret al g\u00e2ndului omenesc, transmi\u0163\u00e2nd viziuni interioare \u015fi fiind purt\u0103tor de idei, iar for\u0163a ac\u0163iunii sale const\u00e2nd tocmai \u00een utilizarea sa clar\u0103, natural\u0103 \u015fi expresiv\u0103. Omul g\u00e2nde\u015fte \u00een cuvinte, \u015fi de precizia formul\u0103rii g\u00e2ndului depinde claritatea ideii exprimate.<\/p>\n

Vorbirea scenic\u0103, indiferent de timp \u015fi spa\u0163iu, face parte dintr-un \u00eentreg, cu referire la toat\u0103 munca de elaborare a actului artistic de conturare a personajului, iar st\u0103p\u00e2nirea corect\u0103 a tehnicii vorbirii ajut\u0103 pe actor la desprinderea, \u00een mod con\u015ftient, de limitele vorbirii sale proprii \u015fi ofer\u0103 posibilitatea unei rostiri care s\u0103 particularizeze sau s\u0103 definesc\u0103 mai bine personajul interpretat. P\u00e2n\u0103 la realizarea acestui lucru, munca actorului cu sine \u00eensu\u015fi reprezint\u0103 un studiu \u00eendelungat \u00een vederea descoperirii \u015fi asimil\u0103rii mecanismului ce st\u0103 la baza func\u0163ion\u0103rii organice a acestui proces.<\/p>\n

Vorbirea nu apare deodat\u0103 f\u0103r\u0103 o preg\u0103tire prealabil\u0103, cu toate c\u0103, \u00een situa\u0163ii excep\u0163ionale, dup\u0103 un lung studiu al personajului, f\u0103r\u0103 nici un fel de explica\u0163ie logic\u0103, actorul poate aduce \u00een aten\u0163ie o interpretare unic\u0103 datorit\u0103 unei rostiri, a unei voci care arat\u0103 misterul de nedeslu\u015fit existent \u00een fiin\u0163a uman\u0103. Una din explica\u0163ii ar fi c\u0103: la nivel mental sau imaginativ, coexist\u0103 cu celelalte modalit\u0103\u0163i de formare \u015fi dezvoltare a personajului aflat \u00een studiu \u015fi o improviza\u0163ie a modului \u00een care acesta vorbe\u015fte. Se poate afirma, \u00een acest sens, c\u0103 \u00eent\u00e2lnim o imagina\u0163ie \u00een ac\u0163iunea verbal\u0103, care ofer\u0103 posibilitatea apar\u0163iei a ,,n\u201d<\/em><\/strong> modalit\u0103\u0163i de abordare real\u0103 a vorbirii scenice expresive, iar, dup\u0103 caz, la posibilitatea apari\u0163iei unei compozi\u0163ii de voce<\/em><\/strong>. Putem afirma faptul c\u0103 punctul de pornire \u00een construirea unui personaj, din oricare punct de vedere am aborda dezbaterea, este reprezentat de joc. Acesta este perceput ca o disponibilitate nativ\u0103, caracteristic\u0103 omului, aparut\u0103 ca mijloc de spiritualizare, din nevoia de cheltuire a unui excedent de energie sau din dorin\u0163a evad\u0103rii de sub domina\u0163ia instinctelor biologice ,,pentru a-\u015fi suspenda virtual starea de scalvie pe care i-o impune realitatea\u201d[3]<\/a>, deci este punctul de pornire \u00een crea\u0163ia artistic\u0103, (atrac\u0163ia c\u0103tre aventur\u0103) cu scopul de a evada din platitudinea vie\u0163ii banale \u015fi a pl\u0103smui o lume proprie, care dep\u0103\u015fe\u015fte nevoile instinctuale. Dar arta teatral\u0103 nu se rezum\u0103 doar la un simplu joc, cu sensul de distrac\u0163ie, ci este un proces profound de realizare a irealit\u0103\u0163ii unde actorul se transfigureaz\u0103 \u00een personaj, spectatorul se metamorfozeaz\u0103 \u00eentr-un convie\u0163uitor al personajului \u015fi astfel ia parte la via\u0163a lui; prin urmare \u015fi publicul este un comediant ce iese din fiin\u0163a sa obi\u015fnuit\u0103 trec\u00e2nd \u00eentr-o fiin\u0163\u0103 excep\u0163ional\u0103 \u015fi imaginar\u0103 \u015fi particip\u0103 la o lume care nu exist\u0103, la o ultralume, \u00eenc\u00e2t scena \u015fi sala devin o fantasmagorie, o ultravia\u0163\u0103.<\/p>\n

Arta actorului reprezint\u0103 componenta central\u0103 a artei spectacolului, este un demers uman profesional de o mare complexitate ce \u0163ine de talent, de voca\u0163ie, de aptitudini \u015fi de foarte mult\u0103 preg\u0103tire.<\/p>\n

Am sus\u0163inut importan\u0163a disponibilit\u0103\u0163ii ludice, dar sus\u0163in, \u00een acela\u015fi timp, \u015fi seriozitatea muncii \u00een vederea perfec\u0163ion\u0103rii. O voce lucrat\u0103 \u015fi capabil\u0103 de interpret\u0103ri originale, implic\u0103 un drum care porne\u015fte de la studiul con\u015ftientiz\u0103rii \u015fi corect\u0103rii ei \u015fi continu\u0103 cu aplicarea deprinderilor acumulate pe caracterul fiec\u0103rui personaj \u00een parte. Drumul parcurs pentru perfec\u0163ionare implic\u0103 timp, dorin\u0163\u0103, r\u0103bdare, perseveren\u0163\u0103, continuitate, cercetare, decoperire \u015fi, \u00een final, duce la formarea unui aparat de emisie capabil de a sus\u0163ine aproape orice partitur\u0103 artistic\u0103 \u00een toat\u0103 complexitatea ei. Credem c\u0103 metode de percepere exact\u0103 a tr\u0103irii nu au fost descoperite, nu sunt \u015fi nici nu vor fi, pentru c\u0103 sentimentul uman nu se poate defini prin intermediul cuvintelor, el exist\u0103 sau nu, dar \u00een schimb avem o bogat\u0103 surs\u0103 de informa\u0163ii privind studierea mijloacelor \u015fi pricipiilor prin care artistul are posibilitatea de a-\u015fi perfec\u0163iona plastica corporal\u0103 \u015fi emisia vocal\u0103, implicate total \u00een dialogul personajului cu poten\u0163ialul privitor. Valoros este tot acest parcurs de descoperire \u015fi formare, ,, Mai important dec\u00e2t adev\u0103rul mi se pare drumul c\u0103tre adev\u0103r\u201d[4]<\/a> dar, p\u00e2n\u0103 la aceast\u0103 performan\u0163\u0103, imagine prin intermediul cuv\u00e2ntului,<\/em><\/strong> interpretul are de studiat emisia fiec\u0103rei litere \u015fi silabe, deoarece glasul se ob\u0163ine prin dezvoltarea respira\u0163iei, literele sunt simbolurile sunetelor, cuv\u00e2ntul este izvor de imagine \u015fi trebuie s\u0103 transmit\u0103 viziuni, \u015fi nu doar un text, iar a vorbi \u00eenseamn\u0103 a ac\u0163iona cu un scop.<\/p>\n

A respira, \u00een via\u0163\u0103, este un procedeu instinctiv, dar pe scen\u0103, \u00een timpul interpret\u0103rii, exist\u0103 c\u00e2teva reguli de baz\u0103. Actorul trebuie s\u0103 respire firesc \u015fi spontan, dar \u00een acela\u015fi timp controlat, adic\u0103 con\u015ftient. Cum<\/em>, c\u00e2nd<\/em><\/strong> \u015fi c\u00e2t <\/em><\/strong>trebuie s\u0103 respiram sunt lucruri care se descoper\u0103 \u00een timp \u015fi prin experimentare. Numai \u00een lucrul efectiv vom descoperi c\u0103 va trebui s\u0103 respir\u0103m mai \u00eenainte de a folosi tot aerul din pl\u0103m\u00e2ni \u015fi vom rosti doar \u00een expira\u0163ie; iar \u00een acest sens se impune studierea atent\u0103 a textului, stabilirea semnelor de punctua\u0163ie \u015fi a fraz\u0103rii logice.<\/p>\n

Se vorbe\u015fte despre importan\u0163a accentului; un cuv\u00e2nt \u00ee\u015fi poate schimba radical \u00een\u0163elesul \u00een func\u0163ie de context. Este \u015ftiut c\u0103 nu toate cuvintele sunt importante \u00eentr-o expunere, ci doar acelea prin care dorim s\u0103 transmitem ceva. Stabilirea accentului se face \u00een urma unei analize profunde a textului pe care urmeaz\u0103 s\u0103-l interpret\u0103m, s\u0103-l raport\u0103m la personajul \u00een studiu, la ce a f\u0103cut sau urmeaz\u0103 s\u0103 fac\u0103, la starea lui afectiv\u0103, la dorin\u0163ele lui, la temeri, la raporturile cu situ\u0163iile la care particip\u0103 \u015fi la rela\u0163iile cu celelalte personaje. Raport\u00e2ndu-ne la toate aceste lucruri, constat\u0103m c\u0103 accentul pune ordine la nivelul ideilor \u015fi are rolul de a eviden\u0163ia cuv\u00e2ntul \u00een propozi\u0163ie. Excluz\u00e2nd importan\u0163a accentului, ajungem la concluzia pe care a formulat-o Mihai Eminescu, referitor la teatrul vremurilor sale: ,,\u2026constat\u0103m cu p\u0103rere de r\u0103u, c\u0103 afar\u0103 de doi, trei, ceilal\u0163i nu \u015ftiu a vorbi. \u00cen teatrul rom\u00e2nesc \u0163i se pare c\u0103 auzi citind pe cineva \u00eentr-o limb\u0103 pe care el n-o pricepe\u201d[5]<\/a>.<\/p>\n

Arta de a t\u0103cea \u00eenseamn\u0103, de foarte multe ori, a vorbi, a vorbi chiar mai cuprinz\u0103tor dec\u00e2t spun vorbele. Nu e nici o contrazicere \u00een arta de a vorbi \u015fi arta de a t\u0103cea: e numai o completare, o str\u0103lucire \u00een plus, care se adaug\u0103 cuv\u00e2ntului sau inten\u0163iei. Ion Livescu, \u00eentre al\u0163i practicieni \u015fi teoreticieni ai meseriei, atrage aten\u0163ia asupra pauzelor \u00een vorbire, pe care le \u00eemparte \u00een dou\u0103 categorii[6]<\/a>: pauza logic\u0103<\/em><\/strong>, pauza pasiv\u0103 adresat\u0103 ra\u0163iunii atunci c\u00e2nd actorul \u00eemparte fraza astfel \u00eenc\u00e2t ideea s\u0103 nu fie fragmentat\u0103, \u015fi pauza psihologic\u0103<\/em><\/strong>, o pauz\u0103 activ\u0103, cu un con\u0163inut bogat, care se adreseaz\u0103 sentimentului, contribuie la sublinierea clarit\u0103\u0163ii ideilor \u015fi precizeaz\u0103 nu numai ce este scris, dar \u015fi ceea ce este sub\u00een\u0163eles. Ea subliniaz\u0103 o stare, atrage dup\u0103 sine aten\u0163ia asupra unei situa\u0163ii, eviden\u0163iaz\u0103 un subiect \u015fi un \u00een\u0163eles al unui moment, cu scopul de a men\u0163ine interesul \u015fi participa\u0163ia spectatorului la evenimentul scenic. Pauzele psihologice sunt jucate de actor, ele nu opresc timpul; \u015fi aici, totul \u0163ine de talentul actorului care alege unde, c\u00e2t <\/em><\/strong>\u015fi cum<\/em><\/strong> face o pauza \u015fi ce <\/em><\/strong>vrea s\u0103 spun\u0103 prin ea; pauza afirm\u0103 ceva, iar jocul actorului o completeaz\u0103 \u015fi continu\u0103.<\/p>\n

<\/strong>Fiecare gen literar are o tonalitate special\u0103, iar actorul vorbe\u015fte \u00een numele unei personalit\u0103\u0163i \u00eemprumutate. Datorit\u0103 acestui fapt, un artist trebuie s\u0103 aib\u0103 o voce puternic\u0103, frumoas\u0103, sonor\u0103 \u015fi expresiv\u0103 pentru sus\u0163inerea rolului. Lipsa acestui instrument principal de transmitere a ideilor \u015fi sentimentelor piesei atrage dup\u0103 sine imposibilitatea de a intra \u00een contact direct \u015fi sensibil cu spectatorul. Vocea este supus\u0103 voin\u0163ei, iar prin studiu \u00eenv\u0103\u0163\u0103m cum trebuie folosit\u0103. Faptul c\u0103 un actor are o imposta\u0163ie care-i permite claritate \u00een exprimare nu trebuie interpretat a fi declamativ sau teatral, c\u0103ci ace\u015fti doi termeni nu au nimic \u00een comun cu arta de a vorbi corect \u015fi natural, ci, din contra, eviden\u0163iaz\u0103 rostirea f\u0103r\u0103 con\u0163inut, interpretarea superficial\u0103, liniar\u0103 \u015fi nenuan\u0163at\u0103 a personajului. ,,Dr\u0103gu\u0163\u0103, c\u00e2nd ai s\u0103 ie\u015fi pe scen\u0103, s\u0103 nu-\u0163i imaginezi c\u0103 are s\u0103 te primeasc\u0103 publicul cu colaci calzi; \u00een fiecare dintre spectatori e s\u0103dit\u0103 ideea c\u0103 el poate juca mai bine dec\u00e2t tine \u2013 pentru c\u0103, \u00eentre actor \u015fi sal\u0103, nu e chiar un raport de prietenie\u2026 ci de lupt\u0103\u2026 Deci, cum ai s\u0103 lup\u0163i? Crez\u00e2nd de-a binelea \u00een ceea ce spui! S\u0103 nu-\u0163i \u00eenchipui c\u0103 \u00een\u015feli pe cineva cu mijloace necinstite, c\u0103-\u0163i furi c\u0103ciula. Dac\u0103 vrei s\u0103-l faci s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 pe spectator, pl\u00e2ngi tu mai \u00eent\u00e2i\u201d[7]<\/a>, spunea pe bun\u0103 dreptate actorul \u015etefan Ciobot\u0103ra\u015fu.<\/em><\/p>\n

Putem concluziona c\u0103 a juca o pies\u0103 numai pentru a o face cunoscut\u0103 spectatorilor nu este suficient. Arta pe care trebuie s-o st\u0103p\u00e2neasc\u0103 actorul nu const\u0103 doar \u00een \u00een\u0163elegerea textului sau \u00eentr-o bun\u0103 dic\u0163iune, ci \u015fi \u00een g\u00e2ndirea acelei atitudini proprii care s\u0103 emo\u0163ioneze spectatorii, s\u0103-i fac\u0103 participan\u0163i la actul scenic \u015fi s\u0103-i determine a \u00een\u0163elege scopul propus. Cum <\/em><\/strong>ajungem s\u0103-l vedem pe personajul nostru, prin ce<\/em> <\/strong>mijloace s\u0103-l auzim vorbind cu celelalte personaje \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fie el \u015fi nu altul, \u0163ine de laboratorul intim de crea\u0163ie al fiec\u0103rui artist \u00een parte, \u0163ine de implicarea lui, de inteligen\u0163\u0103, talent, munc\u0103, voin\u0163\u0103, cultur\u0103 \u015fi de toat\u0103 complexitatea sa ca fiin\u0163a uman\u0103 dornic\u0103 s\u0103 \u00eenve\u0163e, pe scen\u0103, s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 adev\u0103rat o via\u0163\u0103 omenesc\u0103 simpl\u0103.<\/p>\n

<\/strong>Privind din perspectiva evolu\u0163iei omului \u015fi a preocup\u0103rilor sale, am \u00een\u0163eles c\u0103 latura artistic\u0103 este una dintre tr\u0103s\u0103turile de baz\u0103 ale speciei umane \u015fi reprezint\u0103 modul prin care individul, fie el primitiv ori civilizat, \u00ee\u015fi organizeaz\u0103 via\u0163a \u015fi, con\u015ftient sau nu, contribuie la eviden\u0163ierea sa ca fiin\u0163\u0103 creatoare. Artistul, prin natura sa histrionic\u0103, se deta\u015feaz\u0103 de cotidianul existent \u015fi \u00eencearc\u0103 s\u0103 g\u0103seasc\u0103 r\u0103spuns la \u00eentreb\u0103rile fundamentale, singurele pe care le accept\u0103 ca valoare. C\u0103ut\u00e2nd esen\u0163a, descoper\u0103 simplitatea \u015fi, de aici, \u00eencepe jocul dublu ca orizont utopic: pe de o parte, spontaneitatea, hazardul unei revela\u0163ii, pe de alta, folosirea unei cunoa\u015fteri dob\u00e2ndite \u00een timp. Teatrul nu este nici meserie \u015fi nici divertisment, iar arta actorului ilustreaz\u0103 diferen\u0163a dintre teorie \u015fi practic\u0103. Starea de duplicitate continu\u0103, \u00eenc\u00e2t vom \u00eent\u00e2lni de fiecare dat\u0103 alternative: text dramatic – idee regizoral\u0103, actor – personaj, realitate – fic\u0163iune, adev\u0103r \u2013 conven\u0163ie, totul materializ\u00e2ndu-se \u00eentr-un joc cu reguli \u015fi libert\u0103\u0163i, unde, cum afirma Peter Brook, \u201ejocul e s\u0103 joci\u201d[8]<\/a>, deoarece \u201e ceasul nu merge \u00eenapoi, noi niciodat\u0103 nu vom avea o a doua \u015fans\u0103. \u00cen teatru, \u00eens\u0103, tot timpul po\u0163i s\u0103 pleci de la zero.\u201d[9]<\/a> Drumul c\u0103tre adev\u0103rul scenic nu poate fi g\u0103sit u\u015for \u015fi nici prea lesne de explicat prin cuvinte. Prioritar\u0103 este cercetarea \u00eentregului fenomen \u00een sine, cu scopul de a sintetiza arta actorului sub forma unui studiu. Conceptul impune un mod de a g\u00e2ndi, de a ordona ideile \u015fi descoperirile din dorin\u0163a de a stabili o ierarhizare a etapelor succesive care contribuie la crearea unui spectacol, dar cercetarea nu e acela\u015fi lucru cu arta \u00eens\u0103\u015fi. Arta reprezint\u0103 o abordare ampl\u0103, p\u00e2n\u0103 la ultimele am\u0103nunte, a oric\u0103rei reflec\u0163ii teoretice. Ceea ce r\u0103m\u00e2ne accesibil con\u015ftiintei este doar rezultatul g\u00e2ndirii, pe c\u00e2nd procesele psihice nu se repet\u0103 \u015fi nu pot fi tipizate sau programate.<\/p>\n

Actoria este o meserie sau art\u0103? \u015ei aici lucrurile pot fi discutate sub dou\u0103 aspecte. V\u0103zut\u0103 ca o activitate desf\u0103\u015furat\u0103 \u00een cadrul unei institu\u0163ii, arta actorului este echivalent\u0103 cu o meserie, dar dac\u0103 vorbim despre calitatea de creator a omului \u015fi despre complexitatea acestui fenomen, atunci cu siguran\u0163\u0103 se ridic\u0103 la nivelul de art\u0103. Meseria se \u00eenva\u0163\u0103, dar arta nu! Nu po\u0163i \u00eenv\u0103\u0163a pe cineva s\u0103 fac\u0103 lucruri care \u00eei vin de la sine! Actoria prezint\u0103 dificult\u0103\u0163i unice, pentru c\u0103 artistului i se pretinde a fi implicat integral fiind, totodat\u0103, distan\u0163at, deta\u015fat f\u0103r\u0103 deta\u015fare, a fi nesincer cu sinceritate \u015fi a min\u0163i veridic, fapt care demonstreaz\u0103 c\u0103 arta nu este numai produc\u0163ia \u00eens\u0103\u015fi, ci \u015fi abilitatea de a produce, adic\u0103 drumul parcurs \u00eentre idee – impulsul sufletesc \u2013 produc\u0163ie final\u0103.<\/p>\n

Pe l\u00e2ng\u0103 incertitudini \u015fi elemente controversate, exist\u0103 \u015fi no\u0163iuni clare, \u015ftiute \u015fi asumate de to\u0163i: obiectivul teatrului – spectacolul, textul dramatic \u2013 un sistem de semene prin care se comunic\u0103 universuri dramatice complexe, obiectul artei \u2013 omul, actorul \u2013 joc \u015fi transpunere, (cu toate caracteristicile ce deriv\u0103 de aici), rolul \u2013 text care se comunic\u0103 literar (pe care actorul \u015fi-l asum\u0103, \u015fi, prin imagina\u0163ie, \u00eel transform\u0103 \u00een realitate sensibil\u0103, experimentat\u0103 corporal), personaj \u2013 sistem semiotic (care, pentru a deveni viu, trebuie creat, \u00eentruchipat \u015fi adus \u00een actualitate), iar actul scenic \u2013 realitate concret\u0103 vie.<\/p>\n

\n

[1]<\/a> Ion Cojar, O poetic\u0103 a artei actorului<\/em>, Editura Paidea, Bucure\u015fti, 1998<\/p>\n

[2]<\/a>Edward Gordon Craig , apud Valentin Silvestru, Personajul \u00een teatru<\/em>, Editura Meridiane, Bucure\u015fti, 1966, pag. 10<\/p>\n

[3]<\/a>Johan Huizinga, Homo ludens<\/em>, traducere de H.R. Radian, Editura Humanitas, Bucure\u015fti, 2003, pag. 89<\/p>\n

[4]<\/a> Gotthold Ephraim Lessing, apud Ion Cojar, op.cit. , pag. 32<\/p>\n

[5]<\/a> Ioan Massoff, Eminescu \u015fi teatrul<\/em>, Editura pentru Literatur\u0103, Bucure\u015fti, 1964 pag. 145<\/p>\n

[6]<\/a> Ion Livescu, apud, Anca Livescu, op. cit.<\/p>\n

[7]<\/a> Aurel Leon, Destinul unui artist \u015etefan Ciobot\u0103ra\u015fu<\/em>, Editura Junimea, Ia\u015fi, 1973, pag. 166<\/p>\n

[8]<\/a> Idem, pag. 127<\/p>\n

[9]<\/a> ibidem<\/p>\n

\n

Bibliografie<\/strong><\/p>\n

Brook, Peter – Spa\u0163iul gol<\/em>, traducere de Marian Popescu, Editura Unitext, Bucure\u015fti, 1997<\/p>\n

Cojar, Ion – O poetic\u0103 a artei actorului<\/em>, Editura Paidea, Bucure\u015fti, 1998<\/p>\n

Huizinga, Johan – Homo Ludens <\/em>traducere de H.R. Radian, Editura Humanitas, Bucure\u015fti, 2003<\/p>\n

Leon, Aurel – Destinul unui artist \u015etefan Ciobot\u0103ra\u015fu<\/em>, Editura Junimea, Ia\u015fi, 1973<\/p>\n

Livescu, Anca – Despre dic\u0163iune<\/em>, Editura \u015etiin\u0163ific\u0103, Bucure\u015fti, 1965<\/p>\n

Massoff, Ioan – Eminescu \u015fi teatru<\/em>, Editura pentru Literatur\u0103, Bucure\u015fti, 1964<\/p>\n

Silvestru, Valentin – Personajul \u00een teatru<\/em>, Editura Meridiane, Bucure\u015fti, 1966<\/p>\n

Stan, Sandina – Arta vorbirii scenice, <\/em>Editura Didactic\u0103 \u015fi Pedagagic\u0103, Bucure\u015fti, 1972<\/p>\n

Stanislavski, Konstantin – Munca actorului cu sine \u00eensu\u015fi<\/em>, traducere de Lucia Demetrius \u015fi Sonia Filip, Editura de Stat pentru Literatur\u0103 \u015fi Art\u0103, Bucure\u015fti, 1951, Negrea, Editura Cartea Rus\u0103, Bucure\u015fti, 1955<\/p>\n

Tonitza-Iordache, Michaela, Banu, George – Arta teatrului,<\/em> Editura Nemira, Bucure\u015fti, 2004<\/p>\n

Vianu, Tudor – Scrieri despre teatru,<\/em> Editura Eminescu, Bucure\u015fti, 1977<\/p>\n

Vianu, Tudor – Estetica<\/em>, Editura Orizonturi, Bucure\u015fti, 2000<\/p>\n

Otilia Huzum<\/strong><\/p>\n

Actri\u0163\u0103 Teatrul ,,V. I. Popa\u201d B\u00e2rlad, doctor \u00een Teatrologie, Rom\u00e2nia<\/strong><\/p>\n

Revista Art\u0103 \u015fi educa\u0163ie artistic\u0103,<\/em> nr. 2 (20) 2012, B\u0103l\u0163i, Republica Moldova<\/strong><\/p>\n<\/div>\n

\n