{"id":46,"date":"2024-04-01T07:40:30","date_gmt":"2024-04-01T07:40:30","guid":{"rendered":"https:\/\/niramart.com\/revista-magazine\/aproximatii-reflexive-la-un-mare-roman-de-marian-victor-buciu\/"},"modified":"2024-04-01T07:40:30","modified_gmt":"2024-04-01T07:40:30","slug":"aproximatii-reflexive-la-un-mare-roman-de-marian-victor-buciu","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/niramart.com\/revista-magazine\/aproximatii-reflexive-la-un-mare-roman-de-marian-victor-buciu\/","title":{"rendered":"Aproxima\u0163ii reflexive la un mare roman de Marian Victor Buciu"},"content":{"rendered":"
\n
\n
\n
\n
\n

Aproxima\u0163ii reflexive la un mare roman de Marian Victor Buciu<\/a><\/h1>\n<\/div>\n
Aug<\/span> 15<\/span>2016<\/span><\/div>\n<\/header>\n

 <\/span> <\/span><\/p>\n

\n
\n

Aproxima\u0163ii reflexive la un mare roman Jocul \u0219i fuga<\/em><\/h1>\n

Un mare roman, \u00een orice sens, necesar a fi dezb\u0103tut critic, a publicat Nicolae Breban \u00een 2015, Jocul \u015fi fuga<\/em> (719 p.). Vechi, brebanian!, \u015fi totu\u015fi nou sau re\u00eennoit, matur articulat.<\/p>\n

Cei doi tineri politehni\u015fti, Paul \u015fi Peter, cu care se deschide, \u00een cerc, romanul, prin\u015fi \u00een istoria dictat\u0103 de Stalin, sunt nevoi\u0163i, cu mai mult\u0103 sau mai pu\u0163in\u0103 voin\u0163\u0103 personal\u0103, s\u0103 \u00ee\u015fi \u00eenceap\u0103 via\u0163a cu un refuz. Contrar vitalismului \u015fi tezei lui Fr. Nietzsche, cel care spune da<\/em> vie\u0163ii. Conjunctura, total nepotrivit\u0103, decide, iar Paul crede \u00eentr-o anume<\/em> negare a vie\u0163ii. Negarea teatral\u0103, prin ludic \u015fi refugiu, este o \u00eempotrivire la \u00eempotrivire, \u00een plan existen\u0163ial, crede Paul, n\u0103scut pentru \u201ea tr\u0103i\u201d, a tr\u0103i necondi\u0163ionat, nu pentru a se realiza sau rata. Moartea \u00eens\u0103 exist\u0103, face ca via\u0163a s\u0103 fie, nu doar s\u0103 par\u0103, \u201eca o partid\u0103 de poker\u201d. Pentru via\u0163\u0103 este nevoie de \u201eobr\u0103znicia imposibilului\u201d.<\/p>\n

Se impune s\u0103 se caute starea sau ideea salvatoare \u201edin eterna confuzie \u015fi m\u0103runta mocirl\u0103 a unei vie\u0163i \u00een care e\u015fti \u00eempins din na\u015ftere\u201d. Din \u201eacea \u00eent\u00e2mplare numit\u0103 na\u015ftere. Fiin\u0163\u0103.\u201d. St\u0103rile extreme extind fiin\u0163a: \u201eR\u00e2sul \u015fi pl\u00e2nsul (\u2026) sunt dilat\u0103ri ale fiin\u0163ei\u201d.<\/p>\n

Via\u0163a, fiin\u0163a, existen\u0163a intr\u0103 \u00een jocul deplasat (metaforic) al \u00een\u0163elegerii, \u00eenainte de a fi tr\u0103ite. (In)certitudinea lor nominal\u0103 \u00eencercuie\u015fte o semioz\u0103 variabil\u0103, spectral\u0103. Locutorul impersonal identific\u0103 \u201eExisten\u0163a care lui (Paul) \u00eensu\u015fi, uneori, i se p\u0103rea de domeniul himericului\u2026\u201d. Cel mai bine acomodat este acesta la spa\u0163iu, chiar la acela natal: \u201em-am n\u0103scut unde trebuie\u201d.<\/p>\n

Realitatea se schimb\u0103 la fa\u0163\u0103, sau a\u015fa pare, ea este proteic\u0103, \u00ee\u015fi arat\u0103 \u201eprogresiv\u201d noi fe\u0163e. Exist\u0103 realitatea visului sau a artei, \u015fi ea sub semnul \u015fi facerea cinismului existen\u0163ial. Imagina\u0163ia converge spre sau din cea mai m\u0103runt\u0103 realitate. Survine \u201eDin fric\u0103 de reala realitate sau din pornirea fireasc\u0103 de a domina, \u00eenainte de a cunoa\u015fte\u201d. Mai mult defect, tratat con\u015ftient, dec\u00e2t efect, mai mult mistificare dec\u00e2t mitificare, fals dec\u00e2t autentic, minciun\u0103 dec\u00e2t adev\u0103r. Un joc \u015fi o fug\u0103 a memoriei sau din memorie. \u201eCrede-m\u0103, Mia, fantezia nu este dec\u00e2t o fals\u0103 memorie, pu\u0163in bruscat\u0103, e drept, m\u0103sluit\u0103\u201d, spune Paul. \u015ei tot el recunoa\u015fte, deci \u015fi cunoa\u015fte, \u201ebunul sim\u0163 al realit\u0103\u0163ii, al posibilului. Uneori, chiar, al necesarului.\u201d.<\/p>\n

Teatralizarea impune \u015fi o m\u0103sur\u0103, necesar\u0103 unui \u201ecuraj de a nu dramatiza excesiv realitatea\u201d. Paul o vede explicit sub semnul lui Proteu: \u201erealitatea, cea din jur, \u015fi cea mare, istoric\u0103, are, Dumnezeule, at\u00e2tea fe\u0163e!\u201d. Fe\u0163ele vorbirii, nu ale t\u0103cerii, par a se schimba \u00eentre ele, realitatea \u00een sine nu se schimb\u0103, crede el, relativistul, individualistul, cel ne\u00eencrez\u0103tor \u00een \u201ea\u015fa-zisul adev\u0103r\u201d, ca \u00een orice se prezint\u0103 la modul general, absolut, \u00een fine, el, cel supus \u201emarelui, unicului, abstractului \u015fi, de fapt, inexistentului adev\u0103r!\u201d. Aletheia<\/em>, crede el, era doar adev\u0103rul grecilor.<\/p>\n

Realitatea, \u00eentrez\u0103rit\u0103, cum am v\u0103zut, \u00eentr-un fel himeric, este pentru Paul abia tolerat\u0103, a\u015fezat\u0103 la urm\u0103, o urm\u0103 \u201eA unei existen\u0163e care, ha, avea nevoie \u015fi de realitate\u2026\u201d. Mult mai atras este el de realitatea nev\u0103zut\u0103 \u015fi chiar nedorit\u0103. De \u201eie\u015firea decis\u0103, cu orice pre\u0163, din nefiin\u0163a istoric\u0103\u201d. \u00cen definitiv, chiar de o \u201ebrusc\u0103 \u015fi insuportabil de radical\u0103 ie\u015fire din realitate\u201d. El crede \u00een realitatea de tip, s\u0103 spun, existen\u0163ialist-personalist, dac\u0103 \u00eei spune Mariei Ionescu: \u201erealitatea a ap\u0103rut odat\u0103 cu tine\u201d. Paul dep\u0103\u015fe\u015fte conjuncturalul, istoria, omenescul, \u015fi \u00eel imit\u0103, \u00eel urmeaz\u0103, pe Nietzsche: \u201eeu spun un da <\/em>hot\u0103r\u00e2t existen\u0163ei\u201d. Paul afl\u0103 \u201eo real\u0103 realitate\u201d. Este un tip de spion, \u00ee\u015fi spune el, al existen\u0163ei, definit drept \u201ecercet\u0103tor al fiin\u0163ei\u201d. Recunoa\u015fte neantul din jur, faptul c\u0103 \u201emagnifica \u015fi tiranica realitate se oprea, se epuiza\u201d \u015fi, radicaliz\u00e2ndu-se \u00eenc\u0103, proiecteaz\u0103 \u201eo fug\u0103 <\/em>din existen\u0163a \u00eens\u0103\u015fi\u201d. Se \u015fi ne \u00eencredin\u0163eaz\u0103 c\u0103 fuge temporar \u00een alt\u0103 lume. Neag\u0103 via\u0163a, dar afirm\u0103, de bun\u0103 seam\u0103 nietzscheian, existen\u0163a. Ba chiar vede cum existen\u0163a exclude via\u0163a. Tinerei Liliana Caragiani \u00eei spune c\u0103 \u201eVia\u0163a este ceva care nu exist\u0103\u201d. Totu\u015fi, via\u0163a are noim\u0103, doar \u00een m\u0103sura \u00een care produce experien\u0163a, care, crede Paul, pe linia filosofilor \u015fi scriitorilor autentici\u015fti, experien\u0163iali\u015fti, se face din \u201ecatastrofele vie\u0163ii\u201d.<\/p>\n

Realitatea \u00ee\u015fi expune fe\u0163ele multiple, care \u00eenglobeaz\u0103 totul: de la aparen\u0163\u0103, irealitate, p\u00e2n\u0103 la mit, c\u0103lc\u00e2nd cu t\u0103rie pe sau peste idee. Nicidecum realitatea nu este ocolit\u0103, alungat\u0103, l\u0103sat\u0103 pe de l\u0103turi sau \u00een urm\u0103. E o prezen\u0163\u0103, \u015fi \u00eenc\u0103 una izbitoare, ademenitoare. (De)mersul existen\u0163ei o impune, ca atare, cum spune Paul: \u201efugim \u00een fa\u0163a realit\u0103\u0163ii\u201d.<\/p>\n

La \u00eenceput, Mioara, aleas\u0103 de Paul pentru a fi reorientat\u0103 \u00een sensul ideii lui strict na\u0163ional(iste), confund\u0103 realitatea cu ideea, o anume idee, aceea legionar\u0103, care, sus\u0163ine ea, nu mai e iluzie, e \u201eo realitate, una aspr\u0103, necesar\u0103, inevitabil\u0103\u201d. Pentru ea nu conteaz\u0103 faptul c\u0103 nu este o ideea cu adev\u0103rat na\u0163ional\u0103, dar o \u201eimita\u0163ie\u201d european\u0103, cun spune neona\u0163ionalistul<\/em> strict, pur, neab\u0103tut, Paul. Ea, confuz\u0103 \u00eenc\u0103, din punctul lui de vedere, este atras\u0103 de modul \u00een care \u201e\u00een mintea sa, se amesteca realitatea social\u0103, concret\u0103 cu cea iluzorie sau fals concret\u0103\u201d.<\/p>\n

O vreme cei doi sunt \u00een dezacord flagrant. Ea afirm\u0103 vehement c\u0103 Paul \u015fi to\u0163i cei ca el sunt orbi. Atunci, el reabiliteaz\u0103 orbirea, care nu ar fi ceva r\u0103u, dimpotriv\u0103, poate produce bune surprize. Orbirea nu este iluzie, irealitate, acestea fiind \u00eentre\u0163inute de idei clare, nu mai mult dec\u00e2t clare, oric\u00e2nd de p\u0103guboase. Ea \u015fi Bastian (Vasile Bretan) \u00eei apar lui Paul, tot atunci, la \u00eenceput, pe aceast\u0103 latur\u0103, identici: \u201eambii tr\u0103i\u0163i \u00eentr-o iluzie\u201d.<\/p>\n

Obscura profesoar\u0103 de Francez\u0103 \u015fi Constitu\u0163ie \u201esocialist\u0103\u201d este, fie inadaptabil\u0103, fie supraadaptat\u0103 la realitate \u015fi istorie. Aceast\u0103 indecizie de personalitate \u00eei d\u0103 lui Paul curajul \u015fi speran\u0163a, poate \u00eentr-un sens chiar siguran\u0163a, c\u0103 Mioara este virtual remodelabil\u0103 \u00een ideea sa voluntar-obligatorie, abstract-hazardat\u0103. \u015ei \u00eencepe prin a o mitiza. E, crede el, \u201eO alt\u0103 Medeea\u201d. Ori \u201eo posibil\u0103 Ioana d\u2019Arc a Rom\u00e2nilor, salvatoare nu numai a ideii legionare, s\u0103 zicem, dar \u015fi a Timpului\u201d. El aduce \u015fi un argument esen\u0163ial: femeia are \u201ealt sim\u0163 al realit\u0103\u0163ii\u201d. Medeea, dincolo de alte date mitice evident nesigure sau contradictorii: femeia magic\u0103; dup\u0103 nume: conduc\u0103toarea, g\u00e2nditoare \u015fi \u015fireat\u0103, a argonau\u0163ilor, a lui Iason mai \u00eent\u00e2i, \u00een c\u0103utarea L\u00e2nii de Aur. Ioana d\u2019Arc: emblem\u0103 a vizionarismului sacrificial, na\u0163ional, suspectat de nebunie, schizofrenie, sf\u00e2\u015fiat\u0103 \u015fi \u00eenstr\u0103inat\u0103 de vocile care o (\u00een)locuiesc.<\/p>\n

Paul nu poate explica, cel pu\u0163in \u00een parte, ce g\u00e2nde\u015fte: \u201emie \u00eensumi nu-mi sunt prea clare, s\u0103 zicem, faptele. Caracterele, da, oricum!\u201d. El \u00een\u0163elege cu adev\u0103rat tipologic, nu concret. Pare o trece la limbaj, elud\u00e2nd limba. Scrisul este raportat par\u0163ial la g\u00e2ndire, ca \u015fi la realitate: \u201eprefer s\u0103 scriu (\u2026) acel fals jurnal\u201d. El are \u201eorgan pentru abstract\u201d, \u201emai mult dec\u00e2t organ: nevoie<\/em>!\u201d. Exist\u0103 nu ca model sau modelator, exist\u0103 \u00een m\u0103sura \u00een care se demodeleaz\u0103, \u00eentr-un fel revelator: \u201ecu sofistic\u0103raiele mele, cu a\u015fa zisa mea cultur\u0103, care seam\u0103n\u0103 uneori, mi-e team\u0103, cu o colec\u0163ie de citate, cum vedem la unii universitari, cu a\u015fa-zisele mele intui\u0163ii, dintre care unele, spre ghinionul meu, s-au adeverit\u201d. \u0162inta c\u0103utat\u0103 \u015fi atins\u0103 este aceea a unei metafizici a realului: \u201eeu am ajuns aici s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc mai aplicat, mai \u00een profunzime, la o alt\u0103 lume real\u0103 \u015fi fenomenal\u0103 (\u2026) singura adev\u0103rat\u0103, e drept, imitat\u0103 \u015fi falsificat\u0103\u2026\u201d. A \u00een\u0163elege, pare el s\u0103 spun\u0103, presupune \u015fi a mistifica, iar de aici p\u00e2n\u0103 la a mitifica nu mai este nimic potrivnic. Adept al eticii onoarei, Paul \u00eel avertizeaz\u0103 printr-un soi de autodenun\u0163 pe Virgil Bretan: \u201eUneori nici eu nu m\u0103 \u00een\u0163eleg p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t\u201d. O va repeta: \u201enu \u015ftiu exact ce rost au toate astea\u201d, \u201eNu m\u0103 lua\u0163i prea \u00een serios!\u2026\u201d. Privind \u015fi la ceilal\u0163i, este la fel de \u201edenun\u0163\u0103tor\u201d, \u00eendoit \u00een cunoa\u015ftere, a\u015fa \u00eenc\u00e2t indexeaz\u0103 \u201e\u00een\u0163elegerea noastr\u0103, str\u00e2mt\u0103, rectangular\u0103 \u015fi col\u0163uroas\u0103, a oamenilor!\u201d.<\/p>\n

Din ne\u00een\u0163elegere exist\u0103 crea\u0163ia suprauman\u0103, religiile, metafizica \u00eens\u0103\u015fi, f\u0103r\u0103 ca prin aceasta omul s\u0103 capete lini\u015ftea. Doar \u201epentru c\u0103 nu po\u0163i tr\u0103i cu ceva ce nu \u00een\u0163elegi, au fost inventa\u0163i zeii\u201d, iar de ace\u015ftia, \u201eda, de zei mi-e fric\u0103\u201d, pentru c\u0103 r\u0103m\u00e2n necunoscu\u0163i. Frica de a nu \u00een\u0163elege totul p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, ca Socrate, se precizeaz\u0103, pe aceasta o dezv\u0103luie personajul care adun\u0103 un grup uman \u00een jurul unei abstrac\u0163ii voit, necesar hazardate.<\/p>\n

\u00cendoiala sa este deopotriv\u0103 \u00een\u0163elegere metodic\u0103: \u201enu fac prostia de a \u00een\u0163elege prea repede\u201d. Peter, prietenos-slugarnic, nu se \u00een\u015feal\u0103 c\u00e2nd constat\u0103: \u201ePaulic\u0103, am admirat totdeauna la tine concizia, flegma, ironia, dar \u015fi sim\u0163ul autocritic\u201d. Exigent cu sine, Paul abia poate s\u0103 spun\u0103 \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103: \u201eam devenit ceva mai \u00een\u0163eleg\u0103tor, mai tolerant!\u201d.<\/p>\n

Paul este un farsor instinctiv \u015fi reflexiv, curios, iscoditor, \u00eendep\u0103rtat, bizar. Se nume\u015fte pe el \u00eensu\u015fi un spion al existen\u0163ei sau al unei anume realit\u0103\u0163i. \u201ePrintr-un spion, eu \u00een\u0163eleg pe cineva interesat de exotic.\u201d Iar exoticul viz(it)at este \u201ecel aventurier, cel ziditor, cel al G\u00e2ndului, cel al unei alte religii\u201d. Personajul ajunge, a\u015fadar, un c\u0103ut\u0103tor temerar, \u00eentemeietor, abstract, metafizic.<\/p>\n

Instinctul ludic, farsor, \u00eei oblitereaz\u0103 g\u00e2ndirea. El exist\u0103 nu prin \u00eendoial\u0103, dar prin ne\u00een\u0163elegere. Prin \u00eendoiala de \u00een\u0163elegere. \u201eExist\u0103, oare, \u00een\u0163elegere \u00een acest joc ciudat \u015fi extrem de necesar mie?\u201d Afirm\u0103 c\u0103 nu neag\u0103 adev\u0103rul, dar \u00een\u0163elegerea. Singur, f\u0103r\u0103 prietenia cuiva, cu excep\u0163ia, \u015fi ea incert\u0103, a fidelului Peter, Paul aspir\u0103 la \u00eenfr\u0103\u0163irea \u00een g\u00e2nd<\/em>, r\u0103mas\u0103 doar o func\u0163ie de adresare a limbajului sau discursului propriu. Trebuie re\u0163inut faptuo c\u0103 el folose\u015fte o dat\u0103 formula trans-individual\u0103, nu colectivist\u0103, dar de grup: \u201esigur, fra\u0163ii mei\u2026\u201d.<\/p>\n

Mioara (Maria Ionescu) este omul (femeia) f\u0103r\u0103 g\u00e2ndire, dincolo de g\u00e2ndire. Atunci c\u00e2nd Paul aminte\u015fte de Cioran, de g\u00e2ndirea legionar\u0103, ea reac\u0163ioneaz\u0103 instinctiv, \u00een pur\u0103 ac\u0163iune: \u201enoi nu am g\u00e2ndit, noi ne-am mi\u015fcat!\u201d. Femeia fanatic\u0103, uria\u015f\u0103, salvatoare, expresie unic\u0103 a energetismului, se deta\u015feaz\u0103 de orice act recunoscut de g\u00e2ndire, \u00eentr-o supra-retoric\u0103 para-discursiv\u0103: \u201efemeile cu tipul ei de energie g\u00e2ndesc nu \u00een forma unor fraze \u00eenchegate, logic dispuse, ideile lor sunt ca \u015fi sc\u0103p\u0103r\u0103rile unui foc care se aprinde greu \u015fi apoi scap\u0103r\u0103 prin v\u00e2rfuri\u2026\u201d. Paul are un instinct al g\u00e2ndului, iar Mioara o \u201esenzualitate a g\u00e2ndului\u201d.<\/p>\n

La extrema cealalt\u0103, la extrema celorlal\u0163i, mai ales a Mioarei, Stamatopol este un dogmatic m\u00e2ndru de propria lui g\u00e2ndire: \u201ede\u015fi nu m\u0103 mi\u015fc prea mult, eu, domnilor, g\u00e2ndesc!\u201d.<\/p>\n

\u00cen acest roman, o comunitate restr\u00e2ns\u0103, numit\u0103 grup, organiza\u0163ie sau cerc, intr\u0103 \u00een comunicare activ\u0103, atr\u0103g\u00e2nd aten\u0163ia unor institu\u0163ii de paz\u0103 politic-statal\u0103, prin sem\u0103narea unei idei abstracte \u015fi hazardate. Urm\u0103rile? La cauz\u0103 aleatorie, finalitate aleatorie.<\/p>\n

Dar citim un roman de idei? Nu tocmai. Unul al Ideii? Da, al celei tocmai descrise, nu enun\u0163ate. Pentru c\u0103 este, \u00een finalitatea sa, nesigur\u0103. Cu c\u00e2t mai \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, cu at\u00e2t mai nesigur\u0103, \u015fi totodat\u0103 nesf\u00e2r\u015fit ad\u00e2ncit\u0103.<\/p>\n

Raoul Ionescu, numit \u015fi \u201eal doilea Paul\u201d, constat\u0103 c\u0103 \u201efrazele, ideile dlui Paul au prins cheag\u201d. Imprecizia, amestecul, confuzia planurilor de comunicare, se constat\u0103 \u015fi la acest servitor-\u00eenlocuitor, supus \u015fi lider de tip surogat. El pare a fi, dac\u0103 nu un om al ideilor, m\u0103car unul cu con\u015ftiin\u0163a lor, m\u0103car la prima vedere critic\u0103. Raoul pare, \u00een felul s\u0103u, ferm angajat pro \u015fi contra ideii, a ideilor. Nu ezit\u0103 s\u0103 sus\u0163in\u0103, de altfel, cu violen\u0163a de ideolog, c\u0103 \u201eunele idei trebuie scuipate\u201d.<\/p>\n

Paul se delimiteaz\u0103 de fostul coleg de facultate, Peter, instrumentalizat cvasi-underground<\/em> \u00een noul regim stalinist. \u201eNoi, singuraticii \u015fi du\u015fmanii romantismului vostru tembel\u2026\u201d, i se adreseaz\u0103 atunci c\u00e2nd ucenicul devine mai degrab\u0103 neascult\u0103tor. Comunismul adoptase expresia romantism revolu\u0163ionar. O idee \u015fi o realitate contraf\u0103cute. Paul accept\u0103, p\u00e2n\u0103 la un punct, pe linia unui na\u0163ionalism pozitivat, un na\u0163ionalism \u201epur\u201d, un na\u0163ionalism sui generis<\/em>, \u201eideea rom\u00e2nismului\u201d, dar el invoc\u0103 \u00een mod obi\u015fnuit cauze strict \u201eideatice\u201d. Nu ideile, dar ideea \u00eens\u0103\u015fi, cu scop incert, este sem\u0103nat\u0103 spre a fi \u00eengrijit\u0103 \u015fi eventual a rodi, impredictibil. Cei din grup, organiza\u0163ie sau cerc, slujesc tocmai ideea, nu pe el, falsul ideolog. De aceea el nu se vrea, nu este, maestrul nim\u0103nui. Maestrul este mai \u00eent\u00e2i Ideea, apoi acela care o serve\u015fte, prin apropriere \u015fi apropiere, nu cre\u00e2nd-o \u015fi ocrotind-o, dar adapt\u00e2nd-o. Aleasa sa, \u00eentruc\u00e2t este aleasa Ideii, este Maria Ionescu. Despre care apare formula potrivit\u0103: \u201eea, ucenicul ideii\u201d.<\/p>\n

\u00cen romanul acesta grav, pus pe pilonii jocului \u015fi ai fugii, \u00een aparen\u0163\u0103 improviza\u0163i, fragili, f\u0103r\u0103 rezisten\u0163\u0103, amorali sau chiar imorali, ideea nu este mai pu\u0163in serioas\u0103. Dar este vorba de o seriozitate ambalat\u0103 \u00eentr-o aparent\u0103 glum\u0103. Suntem aten\u0163iona\u0163i, \u00eens\u0103: \u201ec\u00e2nd ai fost \u00eendoctrinat de o idee de acest fel, nu po\u0163i ie\u015fi din ea dec\u00e2t printr-o crim\u0103\u201d. Se vorbe\u015fte cur\u00e2nd de \u201ecrima care ucide ideea\u201d, a\u015fadar nu de ideea care ucide, dar de ideea ucis\u0103, apoi de o \u201etr\u0103dare a ideii\u201d. Se anun\u0163\u0103 profetic c\u0103 \u201eal cincilea e tr\u0103d\u0103torul\u201d. Scenariul hristic, cre\u015ftin, este reconstruit, remodelat, \u00een sensul g\u00e2ndirii \u015fi \u00een\u0163elegerii imposibil de dus p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t.<\/p>\n

Ideea incomplet\u0103, \u00een ordine logic\u0103, este \u00eens\u0103 extrem de preocupant\u0103, pus\u0103 \u00een rela\u0163ii ori contexte ele \u00eensele extreme. Ni se dezv\u0103luie aici \u201emedita\u0163ii \u2013 destul de violente unele dintre ele\u201d. Iluminarea are loc gra\u0163ie unor \u201efulgere ideatice ale lui Paul\u201d. Iluminarea irumpe \u00een penumbr\u0103, dac\u0103 nu cap\u0103t\u0103 o alt\u0103 stare de-a dreptul obscur\u0103: lumina exist\u0103 ca o ad\u00e2ncire \u00een \u00eentunericul atot\u00eenv\u0103luitor, (ne)g\u00e2ndit \u015fi (ne)\u00een\u0163eles altfel dec\u00e2t la modul als ob<\/em>, conjectural \u00een esen\u0163\u0103, conjunctural \u00een aparen\u0163\u0103. Ideile (la plural!) lui Paul, citim undeva, \u201ese ascund \u00een ele \u00eensele, \u00een sensul c\u0103 nu sunt u\u015for de \u00een\u0163eles\u201d. Sunt pure \u015fi sterile, antiutopice \u015fi totu\u015fi utopice. Iar falsul ideolog este sintetizat \u00een condi\u0163ia sa tipologic\u0103 astfel: \u201eun ins original<\/em> (\u2026) \u00ee\u015fi iese din pepeni (\u2026) patineaz\u0103 pe idei vechi\u201d. Un extremist tradi\u0163ional(ist), conservator, (re)edificator. Care, \u00een\u0163elegem, caut\u0103 un punct de contrabalans fa\u0163\u0103 de extremismul revolu\u0163ionar distrug\u0103tor.<\/p>\n

Medita\u0163iile privesc, la modul contemplativ, reflexiv, realul, esen\u0163ialul, ideea<\/em>, iar c\u00e2t prive\u015fte starea ideilor, marea, acut verbalizata c\u0103utare, este fixat\u0103 \u00een interoga\u0163ia dilematic\u0103: ele, ideile, \u201ese schimb\u0103 \u00een altceva?\u201d.<\/p>\n

Ideea abstract\u0103 \u015fi arbitrar\u0103, aruncat\u0103 de Paul dintr-o voin\u0163\u0103 irepresibil\u0103 grupului care se extinde, nu ignor\u0103, dimpotriv\u0103, istoria. Nici istoria universal\u0103, p\u0103tat\u0103, se spune aici, de nem\u0163i, italieni, ru\u015fi, nici istoria na\u0163ional\u0103. Paul, atent la \u201ec\u0103l\u0103ii istoriei\u201d, \u00eei spune Mioarei: \u201enoi vrem s\u0103 mi\u015fc\u0103m istoria\u201d. Istoria este ca o supra ori infra-fiin\u0163\u0103, c\u0103zut\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00een criz\u0103, \u00een delir. \u201eDa, istoria \u00eennebune\u015fte, uneori\u201d. Atunci, ea d\u0103 \u00een \u201egropi, \u015fan\u0163uri, pu\u015fc\u0103rii, abatoare umane\u201d. Face, ca \u00een or\u0103\u015felul J., unul dintre ultimele locuri ale romanului, din castel, cresc\u0103torie de porci. Paul simte \u201ebriza unei alte lumi\u201d, de dinainte de Marele M\u0103cel Mondial, care \u201ea surpat \u015fi murd\u0103rit at\u00e2tea na\u0163iuni, vie\u0163i, iluzii\u201d.<\/p>\n

Virgil Bretan crede \u00een ciclicitatea istoriei, \u00een nihlilismul refuzat \u015fi ne\u00een\u0163eles de Paul.<\/p>\n

Stamatopol, trecut de partea puterii autohtone \u00eenstr\u0103inate, tr\u0103d\u00e2ndu-\u015fi condi\u0163ia personal\u0103, absolvent \u015fi el de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt tehnic, a f\u0103cut chiar dou\u0103 facult\u0103\u0163i de acest profil, dar sus\u0163ine c\u0103 ar fi avut un bun profesor de istorie la Craiova. Stamatopol, un interna\u0163ionalist la modul stalinist, se bucur\u0103 c\u0103 s-a sf\u00e2r\u015fit istoria na\u0163ional\u0103. La extrema bol\u015fevic\u0103, aceea legionar\u0103, pe Nae Ionescu \u00eel simpatizeaz\u0103, \u00eentruc\u00e2t \u201eface tabula rasa\u201d \u00een istorie.<\/p>\n

Socialul este sentimentul \u00eenr\u0103it al concretului. \u201eA\u015fa-zis social! Un fel de ur\u0103 care vine de jos, contra Ideii!\u201d Paul, sensibil la nebunia social\u0103 \u015fi istoric\u0103, admir\u0103 mahalaua, \u00een care nu s-a n\u0103scut, \u00eentruc\u00e2t acolo exist\u0103 o \u201eierarhie viril\u0103\u201d. Reac\u0163ionarismul s\u0103u are \u015fi o cauz\u0103, dar \u015fi un sens social. Declar\u0103: \u201eeu nu sunt dec\u00e2t un mic burghez\u201d. Degajat, el se refer\u0103 \u015fi la \u201eboierii de teapa mea\u201d, ori la \u201etribul intelectualilor\u201d. Este condus de teama c\u0103 \u201erevolu\u0163ia va corupe \u015fi mahalaua\u201d. P\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu, aici, persist\u0103 imaginea autohtonist\u0103, s\u0103m\u0103n\u0103torist\u0103, critic\u0103 \u015fi sarcastic\u0103, privitoare la \u201eBucure\u015ftiul nostru ponosit. Detracat.\u201d. Elogiul mahalalei este vizibil repetat. Speran\u0163a se afl\u0103, crede el, \u00een provincie \u015fi provinciali. Dar provincia r\u0103m\u00e2ne \u201eo scoic\u0103 uria\u015f\u0103 \u015fi somnoroas\u0103\u201d.<\/p>\n

La categoriile sociale se refer\u0103 \u015fi Virgil Bretan, ata\u015fat \u00eens\u0103 de fidelitatea \u00een prietenie, p\u0103strat\u0103 de el cu \u201edl. Paul (care) nu credea \u00een prietenie\u201d.<\/p>\n

Peter-Cristoph este prins, chiar de la \u00eenceputul romanului, \u00eentre voin\u0163a comun\u0103 \u015fi geniu. Din prietenie \u201eabsolut\u0103\u201d, el \u00eei face pe plac lui Paul \u015fi accept\u0103 cariera politic\u0103 \u00een stalinism. Chiar prin \u201ebiata lui voin\u0163\u0103 bolnav\u0103\u201d devine posibil \u201ejocul lor\u201d, \u00een doi, extins la un grup sau cerc.<\/p>\n

Paul-Cazimir, sus\u0163in\u0103torul \u015fi aplicantul unei idei cu finalitate obscur\u0103, sub semn na\u0163ionalist, \u015ftie c\u0103 \u201eScopul\u201d se afl\u0103 \u00een \u201evoin\u0163a <\/em>cuiva\u201d. El remarc\u0103 nu un exces, dar un deficit de voin\u0163\u0103: \u201esuferim cu to\u0163ii de o anume, clar\u0103 \u015fi cras\u0103, lips\u0103 de voin\u0163\u0103\u201d. Tipul s\u0103u de voin\u0163\u0103 este acesta: \u201eo voin\u0163\u0103 interioar\u0103, ascuns\u0103 mereu\u201d. Insul traumatizat din copil\u0103rie de o pas\u0103re amenin\u0163\u0103toare, pe care nu o poate alunga, dar abia temporar domoli, \u00ee\u015fi recunoa\u015fte voin\u0163a \u015fi \u00een aceast\u0103 consecu\u0163ie: \u201em\u0103 tem pentru pas\u0103rea zgribulit\u0103 din mine care e propria mea voin\u0163\u0103\u201d. O voin\u0163\u0103 mereu amenin\u0163at\u0103 \u00eendeosebi, dac\u0103 nu exclusiv, din interior, ca atare f\u0103r\u0103 echilibrul hora\u0163ian invocat la un moment dat \u00een ideea \u015fi aspira\u0163ia la m\u0103sur\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/em><\/p>\n<\/div>\n

\n