{"id":175,"date":"2024-04-01T07:40:56","date_gmt":"2024-04-01T07:40:56","guid":{"rendered":"https:\/\/niramart.com\/revista-magazine\/lumea-de-sub-morminte-de-dan-caragea\/"},"modified":"2024-04-01T07:40:56","modified_gmt":"2024-04-01T07:40:56","slug":"lumea-de-sub-morminte-de-dan-caragea","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/niramart.com\/revista-magazine\/lumea-de-sub-morminte-de-dan-caragea\/","title":{"rendered":"Lumea de sub morminte de Dan Caragea"},"content":{"rendered":"
\n
\n
\n
\n
\n

Lumea de sub morminte de Dan Caragea<\/a><\/h1>\n<\/div>\n
May<\/span> 21<\/span>2011<\/span><\/div>\n<\/header>\n

 <\/span> <\/span><\/p>\n

\n
\n
<\/div>\n

In toamna anului 2004, am facut o calatorie, cu autocarul, de la Lisabona la Santiago de Compostela. Am obiceiul ca, ori de cate ori calatoresc, sa-mi iau cu mine o carte pentru a rezista monotoniei, orelor moarte si insomniilor hoteliere. Am ales atunci GAURA. APA VIE, APA MOARTA, al doilea roman al lui Stefan Mitroi, si care aparuse la Bucuresti \u00een urma cu cateva luni. Marturisesc ca nu mi se \u00eentampla des ca, atunci cand \u00eencep o lectura, sa nu mai pot lasa cartea din mana pana nu ajung la capat. Este confirmarea suprema, pentru mine, fara a-mi purta gandurile prin alambicate retorte analitice, ca acea carte este o carte buna. Seductia a dainuit mult timp si m-am pomenit traducand-o \u00een portugheza, fara sa-mi var nasul \u00een verdictele criticii. Si iata ca acum, \u00een anul 2011, GAURA apare si pe piata literara spaniola. Nu stiu sa va explic, \u00een chip satisfacator, de ce unele carti \u00eencep, prin vointe umane conjugate, sa calatoreasca.<\/p>\n

Am pomenit \u00een paragraful anterior de mai multe ori cuvantul calatorie, si acest fapt nu este deloc \u00eentamplator. Un foarte inteligent om de litere roman, Marian Popa, a spus candva ca formula epicului s-ar reduce la \u201ecineva care vine sau la cineva care pleaca\u201d. Astfel, arhitema naratiunii din totdeauna a fost calatoria. Romanul lui Stefan Mitroi nu dezminte aceasta lapidara exprimare.<\/p>\n

GAURA este, \u00eenainte de toate, romanul unei calatorii ad inferos, \u00een cautarea lumii de dincolo, zisa ireala sau fantastica, dar, despre acest adevar, Stefan Mitroi are \u201eingenua\u201d \u00eentelepciune de a se \u00eendoi. Lumile sale sunt deopotriva reale, caci imaginarul romancierului se tese din memoriile colectivitatii natale, din visele si basmele pe care si le plasmuieste pentru copilul din el, din jocul manierist al \u201elumii pe dos\u201d, din mestesugiri poetice si din scenete dramatice rascroite din eternul teatru al vietii. Mitroi scrie \u00eentr-un fel sincretic, urzind abil epicul, liricul si dramaticul. Aceasta particularitate a scriiturii sale romanesti m-a facut sa-l iau tot mai serios \u00een seama \u00een acesti ultimi ani.<\/p>\n

GAURA (un cuvant \u201eadanc\u201d, care ne vine din substratul traco-iliric) este, deopotriva, si romanul unui calator care \u00eesi \u00eemplineste destinul. Anghel Preducel, fantanarul, pleaca dintr-un sat din sudul romanesc \u00een lumea de dedesubt, haladuind, dupa spusele autorului, vreo douazeci si cinci de ani pe acolo. Indigentei vietii materiale cotidiene de la tara, i se opune apetenta oamenilor pentru filozofare, pentru iscodirea adevarurile existentiale. Iata de ce, cred eu, la Stefan Mitroi, maniera clasica de a trata ruralul nu este nici pitoreasca, nici realista, nici magica. Taranul sau este un om pur si simplu aidoma tuturor pamantenilor, dar care vietuieste \u00eentr-un spatiu mental al memoriei colective \u00een care sacrul, \u00een sensul lui Eliade, \u00eenca nu a cazut \u00een profan.<\/p>\n

\u00cen GAURA, naratiunea se sprijina pe un triunghi discursiv: profetiile Tamaitei, care vorbeste de soarta si de blestem \u00een chip aproape antic, povestea tigancii Caterina si scrisorile lui Anghel protagonistul.<\/p>\n

Ca \u00een orice mare calatorie transgresiva, important nu este dobandirea tainei ultime, ci drumul initiatic \u00een abisurile fiintei eroului ? un visator, un nebun, un damnat. Nu stim prea bine ce este si nici nu e musai sa stim, caci povestea unui om nu este cu adevarat exemplara decat daca \u00eesi pastreaza nedezvaluit misterul.<\/p>\n

Astfel, cartea lui Stefan Mitroi se \u00eentregeste cu o alta, speculara, \u00een sufletul nostru eratic, carte despre care nu stim decat ca \u00eencepe sa se \u201escrie\u201d din clipa \u00een care, extaziati, revoltati sau buimaciti, am terminat ultimul rand si \u00eenchidem coperta acestui foarte ingenios roman.<\/p>\n

<\/div>\n

\n