În toamna anului 2004, am facut o calatorie, cu autocarul, de la Lisabona la Santiago de Compostela. Am obiceiul ca, ori de cate ori calatoresc, sa-mi iau cu mine o carte pentru a rezista monotoniei, orelor moarte si insomniilor hoteliere. Am ales atunci GAURA. APA VIE, APA MOARTA, al doilea roman al lui Stefan Mitroi, si care aparuse la Bucuresti în urma cu cateva luni. Marturisesc ca nu mi se întampla des ca, atunci cand încep o lectura, sa nu mai pot lasa cartea din mana pana nu ajung la capat. Este confirmarea suprema, pentru mine, fara a-mi purta gandurile prin alambicate retorte analitice, ca acea carte este o carte buna. Seductia a dainuit mult timp si m-am pomenit traducand-o în portugheza, fara sa-mi var nasul în verdictele criticii. Si iata ca acum, în anul 2011, GAURA apare si pe piata literara spaniola. Nu stiu sa va explic, în chip satisfacator, de ce unele carti încep, prin vointe umane conjugate, sa calatoreasca.