May 212011
  

Mara Athanasios

de Dan Caragea

Atat cat memoria nu ma înseala, nu cunosc în istoria artelor vreun artist în a carui geneza sa nu se afle samburele zamislitor al unui alt artist, ca samanta de inspiratie si mugur estetic interior. Începutul oricarui creator este în parte epigonic, în parte gest al desprinderii de maestru. Nu putem fi înnoitori, fara sa trecem prin cazna „exercitiilor de admiratie”, iar cine crede altminteri, este orb sau se minte pe sine.

Universul ideatic al Marei Athanasios îsi are originea în Umanografia lui Romeo Niram. În chip asumat, doua din fotografiile sale sunt propuse ca verigi explicite de legatura cu opera pictorului. Dincolo de aceste „replici”, se deschide o lume în care misterul feminin, umbra accentuata, lenjeria, ascunderea chipului, intimitatea închisa în gestualitati efemere, negrul si rosul, instantaneul fotografic sunt elemente care ne permit reflectii comparative.

May 212011
  

În toamna anului 2004, am facut o calatorie, cu autocarul, de la Lisabona la Santiago de Compostela. Am obiceiul ca, ori de cate ori calatoresc, sa-mi iau cu mine o carte pentru a rezista monotoniei, orelor moarte si insomniilor hoteliere. Am ales atunci GAURA. APA VIE, APA MOARTA, al doilea roman al lui Stefan Mitroi, si care aparuse la Bucuresti în urma cu cateva luni. Marturisesc ca nu mi se întampla des ca, atunci cand încep o lectura, sa nu mai pot lasa cartea din mana pana nu ajung la capat. Este confirmarea suprema, pentru mine, fara a-mi purta gandurile prin alambicate retorte analitice, ca acea carte este o carte buna. Seductia a dainuit mult timp si m-am pomenit traducand-o în portugheza, fara sa-mi var nasul în verdictele criticii. Si iata ca acum, în anul 2011, GAURA apare si pe piata literara spaniola. Nu stiu sa va explic, în chip satisfacator, de ce unele carti încep, prin vointe umane conjugate, sa calatoreasca.